Parcul Naţional Retezat a fost înfiinţat în anul 1935 la iniţiativa lui Alexandru Borza şi Emil Racoviţă, fiind astfel primul parc național din România. Acesta se evidențiază îndeosebi prin relieful glaciar unic în Carpaţii româneşti, cu peste 20 de vârfuri mai mari 2000 de metri, numeroase lacuri glaciare, printre care cel mai întins, Lacul Bucura şi cel mai adânc, Lacul Zănoaga. La acestea se adaugă peste o treime din speciile de plante din România care se găsesc aici și anume, 1190, dintre care 90 nu mai pot fi văzute nicăieri altundeva în lume. În prezent aria protejată acoperă o suprafaţă de aproximativ 38.000 ha şi este protejată la nivel internaţional, fiind declarată în 1979 Rezervaţie a biosferei.
