Dinozaurii pitici din insula Hațeg

În urmă cu aproximativ 70 de milioane de ani Țara Hațegului era o insulă tropicală în Oceanul Tethys. Pe această insulă cu vegetație bogată și dominată de vulcani activi, trăiau dinozauri, reptile zburătoare și alte animale interesante. Urmele acestora se găsesc astăzi mai ales pe traseul Valea Dinozaurilor și sunt explicate în punctele de vizitare ale Geoparcului. O parte dintre acestea conțin și reconstrucții ale dinozaurilor hațegani: La Centrul Geoparcului din orașul Hațeg se găsește reconstrucția lui Balaur bondoc, la Centrul de Știință și Artă al Geoparcului din satul General Berthelot se află două reconstrucții – Magyarosaurus dacus și Zalmoxes robustus, iar la Casa Dinozaurilor Pitici din satul Sânpetru se află o reconstrucție a lui Elopteryx nopcsai.

Dinozaurii din Haţeg se cunosc de peste un secol. În perioada scursă de la prima lor semnalare până în prezent, cunoştinţele noastre legate de aceşti „giganţi pitici” au suferit o continuă dezvoltare devenind din ce în ce mai numeroase şi mai de încredere. Astăzi putem reconstitui destul de fidel viaţa dinozaurilor din insula Haţeg.

Vârsta dinozaurilor din Haţeg a fost multă vreme relativ incertă, cu toate că majoritatea cercetătorilor le plasau acum 60 – 70 de milioane de ani (la sfârşitul perioadei cretacice). Ultimele studii bazate pe analiza resturilor de plante din rocile ce conţin fosile de dinozauri arată că dinozaurii din Haţeg au trăit într-adevăr foarte aproape de sfârşitul perioadei cretacice, moment în care în lume dinozaurii, alături de numeroase grupe de organisme, au dispărut. Aceştia pot fi consideraţi deci unii dintre ultimii dinozauri de pe Pământ, aproape martori ai extincţiei acestui grup de animale ce a dominat continentele timp de peste 150 de milioane de ani.

Cei mai cunoscuți dinozauri sunt:

Balaur bondoc – cel mai recent dinozaur, descoperit în 2009, este singurul dinozaur cu denumirea în limba română. Era un carnivor feroce, chiar dacă măsura doar 1,5 – 2m, înzestrat cu o serie de „arme” redutabile: dinți, gheare și viteză.

Telmatosaurus transylvanicus – din grupul dinozaurilor „cu cioc de rață”, care avea 4 m lungime și trăia în preajma zonelor mlăștinoase, hrănindu-se cu vegetația suculentă a acestora. Lui Telmatosaurus îi aparțin cuiburile cu ouă descoperite la Tuștea, comuna General Berthelot.

Magyarosaurus dacus  – un dinozaur ierbivor, din grupul sauropozilor (cu centura pelviană asemănătoare reptilelor) cu gât și coadă foarte lungi, cel mai mare dintre dinozaurii hațegani (cca. 6 m lungime), dar de peste trei ori mai mic decât rudele sale din alte regiuni ale Pamântului.

Zalmoxes era tot un dinozaur ierbivor, dar aparținând ornithopozilor (cu centura pelviană asemănătoare păsărilor). Este cunoscut prin două specii: Z. robustus (2-2,5 m lungime) și Z. shqiperorum (4-4,5 m lungime).

Elopteryx nopcsai – un mic dinozaur carnivor (cca. 1 m lungime), dar în pofida taliei sale era un prădător vorace care ataca în grup.

Struthiosaurus transylvanicus – un alt  dinozaur ornithopod, dar din grupul „dinozaurilor blindați” (cu corpul acoperit de plăci și spini osoși). În pofida numelui, Struthiosaurus  nu semană deloc cu struțul, a fost numit așa deoarece vertebrele gatului erau numeroase și alungite.

Hatzegopteryx thambema – nu este un dinozaur, ci un uriaș pterozaur (reptilă zburătoare), cu cei 12 m dintre extremitățile aripilor membranoase destinse, era cât un mic avion!

De ce erau pitici dinozaurii din Haţeg?

În acele vremuri Pământul era  într-o continuă transformare. Uscatul începuse să se fragmenteze, iar din continente se desprindeau insule care, activate de mișcările tectonice, erau ca nişte plute călătoare pe oceanul planetar. O astfel de insulă era şi Haţegul, care pe atunci se afla pe unde este Marea Mediterană de astăzi.

Rupţi de continent, dinozaurii erau ca niște naufragiaţi care au invăţat să supravieţuiască cu puţinul pe care îl aveau.

După ce Insula Haţegului s-a desprins din continent, animalele de aici au fost nevoite să se adapteze condiţiilor de viaţă dintr-un spaţiu mai restrâns, cu resurse de hrană mai puţine. Şi acesta a fost şi una din cauzele care au făcut ca dinozaurii să ajungă în timp să fie mult mai mici decât rudele lor care au rămas pe continent.

Acest fenomen este numit de specialişti: nanism insular. Şi se pare că nu este întâlnit în natură atât de rar pe cât am putea crede. Într-o situaţie asemănătoare s-au aflat şi elefanții din insulele mediteraneene Malta, Cipru și Creta.